duminică, 3 iulie 2011
Mi s-au încălecat ochii între ei
Astăzi am observat ceva ce mai bine puteam trece cu vederea sau ignora. Am văzut Decăderea atât a "societăţii Metal" cât şi a umanului. Am trecut şi eu prin toate "epocile" Metalului, prin muzică, diferite concepţii şi prin credinţe. Puşti de până în 18 ani, cu mustaţă virgină, răsfirată, cu păr virgin pe toată faţa, cu mutrele lor încă necoapte, cruzi, de... copii. Îi văd cu tricouri cu trupe de Black Metal, cruci întoarse la gât, nume preluate, inspirate din poreclele black metaliştilor din celebre trupe, "Abbath", "Varg", "Azazel" etc., pletoşi, dorind să pară duri, când atât faţa lor, privirea lor, cât şi vârsta nu le permite asta şi îi face să pară ridicoli şi penibili. Dacă măcar ar ştii ce înseamnă sau măcar ce presupune crucea întoarsă de la gâtul lor, şi pe cine tot "slăvesc"... Mă-ntreb dacă le răsună în minte vreun nume precum "Anton LaVey", "Lucifer" ş.a.m.d. Ei doar ascultă muzica Black şi Death Metal, nici nu ştiu despre ce se cântă darămite să şi înţeleagă versurile, ei poartă tricourile negre cu acele trupe, doar pentru că ei sunt "duri", "satanişti", ei sunt "true". Ce să mai înţeleagă un om care trece pe stradă şi îi vede pe toţi cu ţigările abia aprinse, trăgând tare în piept că doar ei sunt ăia "duri"? Ce să spună lumea când îi vede prin baruri beţi morţi, cu o bere în mână şi una la bord? Că aşa sunt toţi ăia care ascultă muzica aia plină de urlete, că aşa suntem toţi: nişte inculţi, beţivi ordinari, urlând şi strigând în gura mare că "Noi suntem satanişti, coaie!"... Îmi displace complet comportamentul ăsta lipsit de orice Cumpăt, de orice străfulgerare a unei minţi bine puse la punct. Ei, toată această generaţie, nu au habar ce şi cât au suferit şi câte au sacrificat adevăraţii metalişti care au avut curajul să se impună, să ne înveţe pe noi astăzi ce este Metal-ul. Ei sunt doar copiii ăia care nu se pot adapta într-un anumit grup la şcoala generală, la liceu sau în cel de la colţul blocului; ei sunt doar copiii ăia care vor să fie şmecheri, rebeli, cool. Dar Metal-ul nu înseamnă asta. Metal-ul e mai mult decât muzică; reprezintă o ideologie, un anumit mod de a-ţi trăi viaţa, lucru pe care puştii "duri" care îşi fac poze şi le postează pe Facebook nu îl ştiu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu