Sa stai pe scari la intrarea in bloc si sa vezi cum exista doua lumi: una care trece pe langa tine, isi face loc ocolindu-te, scuipand langa tine sau ignorandu-te pana si cu coltul ochilor, si una care, inainte de a pasi, te intreaba daca te poti ridica sa poata trece, te saluta, te intreaba, desi prea cordial, prea diplomatic, cum o mai duci. E o realitate crunta, cruda; o realitate care te ia prin surprindere prin vehementa ei, insa, in acelasi timp te trezeste. Asta mi s-a intamplat de mai multe ori decat as putea sa numar; si nu numai. Asta e o parte mai simpla, mai putin dezastruoasa a oglindirii realitatii in conceptia noastra.
Romanul "Sange satanic" al Cristinei Nemerovschi nu se fastaceste, nu se ascunde dupa deget atunci cand e vorba de a indica realitatea. Nu arata realul, nici nu il pune in evidenta; realul, existent pretutindeni pentru ochii omului dar invizibil, inexistent pentru mintea omului, se reflecta din si in toate actiunile succinte ale vietilor protagonistilor, M., R., D. si B. Ei nu traiesc intr-o lume imaginara, o lume (desi suna a cliseu) in care toate sunt roz, asa cum traieste agramata jurnalista, sau toate in alb si negru, ci intr-una gri, si cu bune si cu rele. Ei nu sunt cei care-i urmeaza pe ceilalti, care se mint, care se prefac. Viata lor in sine e un izvor al adevarului prea nemilos pentru cei din jur. In lumea viciilor, imbacsita de alcool, droguri, sex si Metal, se intrezaresc atitudinea personalitatii lor si filosofia care-i poarta undeva deasupra "turmei de oi", se intrezareste determinarea, si mai ales, presiunea sangelui satanic din fiecare. Isi creaza o alt fel de normalitate, nu se zbat ca restul, si nici nu clocotesc in griji ridicole; oamenii din jurul lor ii eticheteaza, manati de principii, idealism, "stricati" de decenta "suprema", de credinta lor mult prea exterioara, de prostie naucitoare. In timp ce toti ceilalti se tarasc asemenea viermilor (citand din "Sange satanic"), cele patru personaje principale pornesc intr-o calatorie in care se vor cunoaste pe ei, vor cunoaste si frumusetea, suferinta si moartea.
Un roman al vietii bucurestene, de la revolutie si pana astazi si un roman pentru viata pe care M. o mai are de trait, poate chiar departe de teribilismul satanic: "Voi disparea, ma voi transforma in altceva, poate in ceva mai uman, in ceva mai putin diabolic."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu